Chistul pilonidal este o afectiune inflamatorie a pielii din regiunea sacrococcigiana (zona dintre fese).
Boala este mai frecventa la barbati decat la femei.
In mod frecvent, apare la adultii tineri cu varsta intre 20 si 40 de ani, cu preponderenta la persoanele supraponderale, si care au firul de par de pe corp gros si rigid si la persoanele cu igiena deficitara.

CARE SUNT FORMELE CLINICE  CHISTUL PILONIDAL?

Chistul pilonidal – apare ca o formatiune localizata imediat lateral sau superior de santul interfesier, si poate avea aspectul unei gropite de mici dimensiuni (sinus pilonidal). La inceput este de dimensiuni mici (1-3 cm) si se mareste treptat.

Abcesul pilonidal – chistul pilonidal netratat se transforma in abces pilonidal, caz in care formatiunea devine foarte dureroasa. Tabloul clinic asociaza febra, frisoane, jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun. Abcesul poate fistuliza (formeaza un canal anormal cu exteriorul) astfel se exteriorizeaza puroi, resturi de par si tesuturi.

Abesul pilonidal fistulizat – fistula pilonidala este o comunicare anormala intre cavitatea chistului si piele. Fistula pilonidala apare ca o complicatie a abceselor pilonidale. Pacientul acuza durere la nivelul pliului fesier si aparitia unei scurgeri purulente care pateaza lenjeria.

CHISTUL PILONIDAL – CAUZE DE APARITIE

Cea mai mare parte a chistelor pilonidale apar datorita incapacitatii firelor de par de a penetra pielea.
Organismul reactioneaza la firul de par ca la un corp strain si formeaza un chist in jurul parului.
O alta posibila explicatie este aceea ca intinderea sau deplasarea straturilor profunde ale pielii determina ruptura foliculului de par, sacul de la nivelul caruia se dezvolta firul de par. Ulterior, un chist se formeaza in jurul foliculului rupt.

Care sunt simptomele in chistul pilonidal?

Majoritatea chisturilor pilonidale nu se asociaza cu prezenta simptomelor (sunt asimptomatice), singurul semn al prezentei chistului poate fi o proemintenta mica pe suprafata pielii.

Uneori, chisturile pilonidale sunt insotite de jena dureroasa si secretii seroase intermitente.

Simptomele unui chist pilonidal infectat (abces) include:

– durere locala, permanenta cu caracter pulsatile
– jena la mers si imposibilitatea de a sta pe scaun
– tumefierea (umflarea) evidenta a regiunii santului interfesier
– inrosirea pielii
– febra (nu este un simptom frecvent) si frison
– scurgerea de puroi sau sange la nivelul unei deschideri a pielii (sinusul pilonidal) insotita de un miros urat.

DIAGNOSTICUL CHISTULUI PILONIDAL

Boala pilonidala nu ridica probleme de diagnostic datorita localizarii sale si caracteristicilor sale. Medicul chirurg poate stabili diagnosticul prin examinarea zonei sacrococcigiene.
In general, pacientul cu boala pilonidala este un pacient obez, cu pelvis ingust si sant interfesier adanc, cu pilozitate excesiva (in special par asru si cret) si cu o hiperactivitate a glandelor sebacee si sudoripare.
Chisturile pilonidale trebuie diferentiate deformatiuni tumorale (teratoame, etc.) care insotesc spina bifida, tumori osoase, angioame, lipoame, chisturile sebacee, etc.
Abcesele pilonidale pot fi confundate cu abcesele acute obisnuite, furunculele sau chisturile sebacee infectate.

TRATAMENTUL BOLII PILONIDALE

Incizia si drenajul abcesului pilonidal
Tratamentul initial pentru un abces pilonidal este de obicei incizia si drenajul acestuia.
Procedura se efectueaza sub anestezie locala, incizia la nivelul abcesului si drenajul lichidului (puroiul) si indepartarea firelor de par si al altor resturi.
Plaga care rezulta in urma interventiei trebuie pansata si de obicei se vindeca in doua pana la cinci saptamani. La aproximativ 50-60% din persoanele cu abces pilonidal acest tratament este eficient.
Incizia si drenajul nu vindeca boala, ci doar rezova episodul infectios (abcesul) ; bolnavul ramane in continuare purtator al leziunii pilonidale si trebuie ulterior supus interventiei chirurgicale radicale (excizie).